Nimeni nu mă poate convinge că, aici, palmierii în ghivece arată mai bine și mai firesc decât arbuștii răsăriți din nisipul plajelor noastre.
Nu știu cum se numesc. Imi amintesc că in copilarie le spuneam „mierea ursului”. Primăvara parfumul florilor galbene deschidea sezonul miresmelor , iar spre toamna gustam din fructele mărunțele ca niște măsline și cu gust de pepene galben.
Frunzele își păstrează aspectul argintat până tîrziu în toamnă și foșnetul lor e dulce catifelat sub briza fierbinte.
Ce-i drept nu sunt de import și nimeni nu s-a gândit să-i semene în ciubere …
Până și cu luna intră în armonie…
Nici macar Oprescu. La Galati sunt palmieri in ghivece de vreo jumatate de an…
De: Paul Gabor pe 16 iunie 2009
la 8:53 pm
Cei mai frumosi ani, sunt cei ce vin.
De: ideileluiadi pe 19 iunie 2009
la 8:53 am
tot mierea ursului ii spuneam si noi in copilarie in bucuresti
sunt curios care este numele adevarat si daca fructele lui chiar sunt comestibile… am mancat de multe ori si nu am patit nimic 
De: silviu pe 24 iulie 2009
la 2:29 pm
Devreme ce nu s-a intamplat nimic … Am aflat ca denumirea “corecta” ar fi totusi salcioara. Eu raman la mierea ursului. Ca niste ursuleti eram si noi cand scotoceam printre ramuri dupa fructele cu gust de banana ( sau pepene galben? )
De: Elisa pe 24 iulie 2009
la 3:58 pm
Am copilarit pe ,,valea portului,, cine este din Constanţa stie că nu aveai cum să nu mănânci mierea ursului dacă erai din zonă. Erau căţiva arbuşti mai buni ce erau ţinuţi în cel mai mare secret ca nu cumva să afle şi alţii de ei.
Sunt însă curios dacă ştie cineva denumirea exactă.
De: bogdan pe 2 august 2009
la 10:58 am