Fără a părsi marea noastră ( cu o notă mai accentuată de orgoliu era cât pe ce să scriu – marea mea ) , merg un pic mai la Sud și arunc o privire de-a lungul coastei.
În alte timpuri , priviri de regină au scrutat depărtările surprinse mai jos în usoară ceață …
Unii dintre noi, îndragostiți de scrisul Cellei Serghi , au cât de cât construit în minte Balcic- ul nostru de odinioară.
Acum… e în înflorită primăvară.
Undeva, Candva 
Cata liniste trebuie sa fie acolo sus … (ma refer mai ales la primele doua poze. :D)
By: Mlle. Blanche on 9 aprilie 2010
at 8:53 pm