Încă odată am dovada empatiei dintre EA și mine… Sunt cam derutată azi, EA – e verde și agitată. Nu imi e clară nici care e legatura între direcția valurilor și a vântului la mal…
Eu, și as sta și aș pleca, ș-aș zâmbi ș-as lăcrima… Rochia mi se zbate in toate părțile, zbuciumul mării e mai mult în adânc , deși nu lipsesc clipocelile printre stabilopozi.
Numai zborul pescărușului e lin și deasupra tuturor.
Undeva, Candva 
Mi-ai amintit de un roman citit cu muuulti ani in urma – as vrea sa il recitesc da, din pacate nu il mai gasesc – Gabriel Chifu – „Valul si stanca” se numea – „Intr-o zi vor veni pescarusii, in taina orasului in care tu iti sapi galeria singuratatii…” am citat din memorie…
By: noapteaiguanei on 30 iulie 2009
at 8:58 pm
Nu stiu romanul amintit de tine. L-am cautat, nu l-am gasit inca… Iar citatul e deosebit si…se potriveste.
By: Elisa on 2 august 2009
at 8:25 am
Ce frumos ai descris.. 🙂
By: ANna on 4 august 2009
at 8:08 pm
zborul de la eliade incoace…
By: danutchidon on 9 august 2009
at 7:41 pm