Publicat de: Elisa | 14 Iunie 2010

Amurg sidefiu…

“Ce amurg ,…, ce amurg sidefiu ,
Și marea ce singură își macină-ntrebările goale…. “

Vezi și tu cum versurile lui Anghel Dumbraveanu descriu și marea și starea mea din acea seara…

Un cantec șoptit in valurile calme…

Eu ? Viața mea e asemenea ei – o așteptare continuă !

Anunțuri

Responses

  1. Multumesc Eliza.

  2. imaginea este superba…
    asteptarea… uneori doare… alteori este mai frumoasa decat implinirea asteptata…
    traim asteptand… si asteptam traind… toti… si fiecare in parte..

  3. Marea ta este un tăpşan pe care zburdă căluţi cu coamă albă în jocul „v-aţi ascuns?”
    Abia aştept să vin să-i văd!! Si am să-i prind, şi am să-i călăresc, până am să obosesc sau până se duce soarele la culcare!!!

  4. Marea… cerul… un sarut de noapte buna!
    Dupa un amurg melancolic … un rasarit superb!

  5. Eliza,posteaza te rog ceva,ca nu toti am ajuns la mare.Sa fii iubita mult.

  6. Dintr-o stare sufleteasca proasta mi-am inchis blogul.Ai grija de sufletul tau.Nu stiu daca mai revin.Sa fii iubita.

  7. Mi-e dor de clipa când marea sărută țărmul…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: