Ni se așează în cale mereu alei.
Unele deschise de noi.
Altele făcute tocmai spre a ne tihni piciorului încălțat cu pantof cu toc și nedeprins cu efort.
Mai trist e însă cu aleile nealese de nimeni.
Ni se așează în cale mereu alei.
Unele deschise de noi.
Altele făcute tocmai spre a ne tihni piciorului încălțat cu pantof cu toc și nedeprins cu efort.
Mai trist e însă cu aleile nealese de nimeni.
Publicat în bucurie, ganduri, imagini | Etichete: parcuri si alei
incantatoare…
diferite… insa… fiecare atrag prin ceva specific…
pe mine… cel mai mult culoarea de prim plan din a doua…
By: oovi on 11 octombrie 2010
at 11:12 pm
Drumuri prin viaţă…
By: Alex on 14 octombrie 2010
at 9:48 am
Mi-as lua pantofii in mana si-as vrea sa simt pentru ultiama oara anul acesta supletea si… caldura ierbii. Superba… „Prina iarba”
By: Samsara on 15 octombrie 2010
at 5:03 pm