Publicat de: Elisa | 6 februarie 2011

Piața Ovidiu

E trist poetul și dus pe gânduri…

Transformată în parcare, piața a pierdut din farmecul de odinioară. Nu mai miroase a covrigi calzi și nici a cafea proaspăt râșnită… Doar de la Geamie se aud la fel imnurile la orele ritualice.


Responses

  1. Mereu pe gânduri Poetul! Poate că noi, cei de azi, îl punem atât de mult …pe gânduri.
    Elisa, m-ai făcut să-mi fie dor de Constanţa, de mare…
    Numai bine îţi doresc!

    • Multumesc, Alex! Poate edilii noștri vor reuși cândva să dea o altă față pieței, pe timpuri atât de animată.

  2. un monument de aducere aminte… frumos… ca versurile lui…
    demult nu am fost in Constanta… nu-mi amintesc statuia… dar sunt incantat sa o admir la tine pe blog…
    mercic dulcic… pentru oportunitate…
    imi amintesc insa… mirosul si gustul covrigilor calzi… imi e dor… si pofta…
    ce departe este Constanta…

    • Chiar în fața statuii era o covrigărie celebră! Aveau bragă și iaurt de oaie în castronele de lut, placintă dobrogeană…
      Și nu e departe deloc Constanța – în imaginație…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: