27 februarie 2011
Plaja e albă de zăpadă, marea e albă de spumă…
Dacă noi nu avem răbdare în așteptarea primăverii, copacii-s resemnați. Ei sunt acolo, cât nu-i doboară vântul sau macină timpul. Și așteapă o nouă primăvară, vară, toamnă, iarnă…
Publicat de: Elisa | 5 martie 2011
Zile… încă de iarnă
Publicat în ganduri, iarna, imagini, jurnalul mării
Undeva, Candva 
ce singuri par pomii, pe plaja pustie… ca inimile ce inca nu si-au format pereche… desi aproape, fizic, totusi asa de reci… fara nici o relationare intre ei…
By: oovi on 6 martie 2011
at 11:54 pm
Singuri, tristi. Neclintiti sub vijelie. Sunt niste plopi care vara isi clipocesc frunzele sub adierea brizei și țin o umbră prelungă spre apus…
Privindu-i mi-am amintit de o poezie a lui Radu Herjeu – Unii, altii
„o dimineaţă cât o nouă mirare
o sprânceană lipită de geam
oamenii merg tot pe trotuare
unii lângă alţii
unii pe lângă alţii
unii, alţii”
Cam asa sunt si plopii astia – unii langa altii ….
By: Elisa on 7 martie 2011
at 7:55 pm