Publicat de: Elisa | 5 martie 2011

Zile… încă de iarnă

27 februarie 2011

Plaja e albă de zăpadă, marea e albă de spumă…

Dacă noi nu avem răbdare în așteptarea primăverii, copacii-s resemnați. Ei sunt acolo, cât nu-i doboară vântul sau macină timpul. Și așteapă o nouă primăvară, vară, toamnă, iarnă…


Răspunsuri

  1. ce singuri par pomii, pe plaja pustie… ca inimile ce inca nu si-au format pereche… desi aproape, fizic, totusi asa de reci… fara nici o relationare intre ei…

    • Singuri, tristi. Neclintiti sub vijelie. Sunt niste plopi care vara isi clipocesc frunzele sub adierea brizei și țin o umbră prelungă spre apus…

      Privindu-i mi-am amintit de o poezie a lui Radu Herjeu – Unii, altii

      „o dimineaţă cât o nouă mirare
      o sprânceană lipită de geam
      oamenii merg tot pe trotuare
      unii lângă alţii
      unii pe lângă alţii
      unii, alţii”

      Cam asa sunt si plopii astia – unii langa altii ….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: